agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-16 | | ieri trecea un copil cu o minge sub braț alții doi îl așteptau în parcul de vizavi șoferul îl ceartă ca pe un adult înjurături obscenități și alte chestii șoseaua gârbovită de atâtea mașini părea un bătrân aplecat sub greutatea rucsacului de pe spate pe de-asupra o pasăre neagră bătea trist și molatic din aripi de pe partea cealaltă oamenii strigau înfundat "accident accident" o femeie gâtuită de frică trece strada și- i așază mâinile sub cap de alături un bătrân mustăcios și cu barbă strigă anemic "Dumnezeu nu vede" "Dumnezeu nu aude" Dumnezeu nu mai exită" imi scot tricoul îmi fac loc prin mulțime și-i șterg sângele de pe gura întredeschisâ cu ultimile puteri băiatul își ridică capul mă privește fix și abia șoprit îmi spune "tata tata" printre lacrimile care mi-au inundat văzul i-am răspuns îndurerat si oarecum silabisind "nu nu sunt ta-ta nu sunt ta-ta ochii băiatului i se închideau ca două clapete cu mici defecțiuni m-am ridicat în picioare și m-am răstit la Dumnezeu "Doamne de ce ai nevoie de sângele și viața unui înger? Dumnezeu tăcut ca o lacrimă nu mi-a răspuns prin mijlocul mulțimii adunate își face loc șuierul strident al unui echipaj de poliție însoțit de o ambulanță care ar fi vrut să-i mai dea o șansă copilului culcat pe trotuarul umed și rece timpul s-a oprit odată cu ultimile sale bătăi de inimă aerul zilei fuse tăiat de lacrimi rugăminți disperare și îndurare către Dumnezeu pe locul acela a mai rămas o pată mare de sânge o minge și câteva flori puse pe marginea șoselei Dumnezeu a luat un trandafir alb câteva petale pe care le-a presărat sub forma unui contur și a plecat... tinerețea și dragostea de viața au rămas ca o amprentă pe locului blestemat de cei răi a doua zi nici-un copil n-a mai trecut strada cu mingea sub braț pe banca din parcul de alături stă același bătrân negricios cu barba albă și se răstește la Dumnezeu "vino Doamne că amândoi suntem la fel de vinovați" nici-un copil nu mai trece strada cu mingea sub braț ps: textul se vrea un manifest dureros de conștientizare al șoferillor grăbiți dar și al copiilor care nu se asigură atunci când trec strada în fugă!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate