Când va fi să fie...
o înmormântare fără flori
ci doar cu un caiet și un pix
sub cap puneți- mi
biblia aceea răsfoită de timp
de pe noptiera
de la capătul patului meu
Dumnezeu va trece în fiecare zi
și se va uita la pagina
la care am ajuns
și va nota tot ceea ce
am păcătuit
lăsați-l să scrie
tot ceea ce are de scris
cu o singură excepție pe care
o vom discuta la o cafea
în cealaltă parte de lume
doar eu și Dumnezeu...

nu vă sfiiți să-mi lăsați caietul și pixul
în așa fel încât
pe mormântul meu
să se poată așeza doar Dumnezeu
și cei care vor ofta adânc
în aerul greu
ce-mi va înveli trupul
încă neîngropat

priviți - mă așa cum sunt
nu- mi aruncați pământ peste cap
ca să vă pot privi
prin lacrima lăsată de fiică-mea
pe mormânt
în duminica în care
Dumnezeu nu era acasă

vă zic să nu- mi aruncați pământ
peste cap și nici peste picioare
până ce o să vină și soția
după ce se va îmbăia
în lacrimile anunate în timp

fetița mea zguduită de plâns
printre lacrimi
mă va striga tata tata tata...

poate voi fi încă între cer și pământ
printre lucrurile neterminate
de - o viață
sau poate voi încerca să scriu
ultimul bilet de adio
și în final în sicriul alb
închis
de mâna nevinovată a timpului
voi sta doar eu și Dumnezeu
cu un caiet și un pix