Eu stau pe un mal, visul meu pe celălalt,
meduze albastre tremură
pe apele adânci ale ochilor tăi...
Hotare nestatornice
împing răsuflarea mea când spre umbra morții
când spre cea a vieții,
când pe un mal, când pe celălalt.
Pe de o parte,
trupul mi-e țintuit ca un câine de nisip,
dar visul pășește sfielnic
printre meduzele albastre care tremură
pe apele adânci ale ochilor tăi,
în timp ce lumina zace în miezul nopții
ca sâmburele într-un fruct copt.