demult a fost o împărăție a iubirii
trupurile se zideau
înlăuntrul trupurilor
și-n fiecare dintre noi strălucea un miez de pasăre

oamenii se iubeau până la sfârșit

un lucru știu sigur
că întotdeauna inimile desăvârșesc dragostea

tu încă nu mă atingi
și sângele meu transpiră în cerul gurii
devine alb-cenușiu ca o zăpadă ce topește
urmele lăsate înainte să se întunece

pruncul ce crește în femeie din oasele ei
îi citește în taină fiecare psalm rămas veșnic nescris pe masa de lucru

lacrimile mamei seamănă cu ceva dulce

dacă cumva adormi să poți visa îngeri
căci ei trăiesc așa de aproape de singurătatea noastră
o sărută când nu-i vedem
și durerea se desface de pulpa întunericului

of, eu nu știu să scriu
cuvintele mele îmi mor înainte să le pot rosti
ascunse într-un colț prăfuit de carte
ca în cel mai bun rai inventat vreodată de ochiul unui poet.

Photo source: Pinterest