Ea vede noaptea unde nu-s lumini,
Numără stele pân-la infinit,
Îi cresc pe coapse mărăcini,
S-a-ndrăgostit.

Îi bate-o inimă în plus în piept,
Sau asta crede, asta ar vrea,
Trăiește strâmb, visează drept,
Iubește, ea.

Merge pe nori parcă dansând,
Sare trăiri din două-n două,
Mănâncă parcă sărutând
Și bea când plouă.

Vorbește despre dor cu strada,
Îi povestește despre omul ei,
I se aud în glas Lambada
Și clopoței.

Uită să doarmă, doarme să uite
Ce mult a căutat iubirea,
Își simte gândurile zimțuite
Și fericirea.

Emoția să-l aibă veșnic nu o lasă,
Îl ține acolo, în vis, să crească,
Cândva îi va veni de tot acasă
Ca să se nască!