o dată pe săptămână
un maidanez numai piele și os
se ține de mine cât să-l trec strada
ori cât să-l trec de-o haită de câini
care l-ar sfâșia dacă-ar fi singur
la început mi-e rușine
să nu creadă lumea că e câinele meu
încerc să-l alung mă opresc se oprește și el
face doi pași înapoi se uită în altă direcție
de parcă faptul că mergem împreună
e doar întâmplare
apoi bagă botu-n pământ
mă privește cu ochi rugători
mai mult umani
brusc mi se face milă
brusc mi se face bine
îmi spun că niciun om care trece pe stradă
nu mă privește așa
mă cuprind remușcările
îmi dau seama că nu-mi vrea răul
când îi dau voie să mă urmeze
exact atunci se lasă furat
de o pisică de o mașină ori de un alt om
și mă uită

pe scurt cam asta-i povestea
o dată pe săptămână mă țin de un om
de parcă-aș fi un receptor senzitiv uriaș
mă țin de un om cât să mă treacă o viață
ori cât să mă treacă de-o haită de umbre
care m-ar sfâșia dacă-aș fi singur
la început îi e rușine n-ar vrea
să creadă lumea că sunt al lui
încearcă să mă alunge se oprește mă opresc și eu
fac doi pași înapoi mă uit în altă direcție
de parcă faptul că mergem împreună
e doar întâmplare
bag nasu-n pământ
mă uit la el cu ochi rugători
aproape umani
brusc i se face milă
brusc i se face bine
își spune că niciun om care trece pe stradă
nu-l privește așa
când își dă seama că nu-i vreau răul
îmi dă voie să merg pe urmele lui
exact atunci mă las furat de urmele altuia
și îl uit