- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Răsări într-un târziu
Dintre vârfuri adormite,
O lumină-n galben viu
Peste ceruri poleite.

Țipăt scurt înăbușit
De nocturne migratoare,
Străbătu ca un cuțit
Somnul primăverii-n floare.

Și prin ierburile reci
Înfrunzite-n colțuri mici,
Și-au făcut de-acum poteci,
Țârâit de licurici.

Peste somnul încolțit
Vântul începu să bată,
Aducând preafericit
Primăvara ce se-arată.