- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Cerul se va topi, poate, vreodată
în torentele ploilor,
și va dispare
sub umbra neagră a stelelor reci
înghițite de mantia Universului.
Pământul se va cutremura, poate, vreodată
și va crăpa
ca un pepene galben în arșița verii,
și uscatul va fi înghițit de oceane
și oceanele vor fi absorbite
de-o gaură neagră a Universului.
Și în locul vechii planete
va rămâne doar puiul de tei al inimii mele
crescut din marea mea dragoste pentru tine,
și nu-l va speria
nici chiar imensa forță a Universului,
ci va continua să crească,
să te iubească
sub ocrotirea și mângâierile tale,
ale mele,
ale noastre
și ale lui Dumnezeu.