E luna mai și nu știu de ce aș răscoli fânul, când praful ăsta
înecăcios nu face bine primăverilor care au mai rămas
dar am dat iarăși de poza ta și gândul mă duce la începuturi
când văzându-te mă așteptam la generozitate în vremuri reci,
și morulă, visam să sculptez coloane infinite de noduri în gât


Venisem la tine ca Dorothy dar tu mi-ai spus că sunt de fapt
un băiat rău și m-ai împins cu vârful cizmei în gaură
de-abia când am venit să-ți stau pe genunchi și să-ți spun
ceva nătâng am întrezărit tatuajul de pe gât cu cele trei
maimuțe, iar pe fundal se auzea un Heilige Nacht
postmodernist interpretat de Sam Smith la sintetizator
îmbrăcat nemedieval și mirosind a Phearazone
și mi-am dat seama că tu voiai de fapt un lapdance
și îți plac mai mult elfii pentru că au urechile încăpătoare


Poate că ai încercat dar nu ai vrut să te murdărești
coborându-te pe șemineu cu superba manta roșie
așa că ai aruncat o privire și o rangă, și ai tușit supărat
pentru că ai stârnit niște norișori de funingine
și te-ai înnegrit în cerul gurii evident din vina copiilor


știu, lista e lunga, ai multe cereri, una mai trăsnită ca alta
dar timpul nu e în favoarea ta și poate nu e drept pentru tine
ești etern doar temporar, de sezon, și sunt sadică să spun asta
dar trebuie spusă, oricât de dragi îți sunt jucăriile și
chiar dacă nu ești plătit și nu ai spor de lucru cu publicul
e lipsit de tact să le vorbești înfometaților despre colesterol


Nu înțelegeam pentru că în esență am fost ascultătoare
dar nu răspund bine programului de modificare genetică
și am venit în ograda ta, la ferma ta de reni zburători
și am rumegat și eu lichenii din ăstia pretinși zemoși
pe sub zăpada strălucitoare nu sunt decât un alt fel de iască
și nici măcar un selfie nu mi-am tras cu tine fiindcă am ochii roșii
Nu, nu de la plâns și nici măcar de la bliț


Oricât de enervante sunt codițele mele împletite greșit
Sunt la urma urmei, nu-i așa, „ton raison d’etre”
Acum îmi fredonezi surprins Chiquitita tell me what’s wrong
deși se cuveneau Celelalte cuvinte, pentru că te-ai prins,
în sfârșit te-ai prins și tu că nu sunt cataclismul cosmic
sau diavolul tasmanian de pe Cartoon Network
de care te dezici și pe care l-ai plimbat prin cușcă după ce
l-ai venerat și atunci te miri că nu inspiri încredere când
ți-ai extirpat glanda loialității într-o operație specială
de mare imprecizie, cu public și pentru public, și ai plantat
în golul rămas un pacemaker al răzbunării birocratice


Poate că în cerul gurii tale nu e funingine dar lasă-mă totuși,
fiindcă te simți câteodată atât de generos, lasă-mă măcar
să nu-ți fiu husky la sania cu tracțiune integrală, nu răspund bine
la comenzi, și promit să-mi văd de conserva mea elementară
de pateu de ficat pentru pisici prea ciufute ca să fie dresate
și să-mi tușesc sub pat șomoioagele de păr alergenic


Aș vrea să cred iarăși în tine, sau să mă prefac mai bine
de dragul minionilor captivi în sindromul Stockholm
dar suntem prea aproape, mult prea aproape de crivăț
ca să-ți dansez asimetric la bară pe minunata-ți macarenă,
Prea Bunule, Prea Venerabilule, Prea Autenticule Moș Gerilă.