ÃŽn vals de ape raza e-n magie
Din cer ce-i smulsă, noaptea taina-i toarce
Pe trup trecându-i ale umbrei arce
Lichid cuvânt pe foaia mea învie.

Chiar neputând în slavă a se-ntoarce
Al Ariadnei fir mi-e-n gămălie
Să-i cos clipita fără ce-o să fie
DeÅŸi mi-e-n trai locaÅŸul cel de Parce.

Iar Domnul e-n mărime naturală
Zidit în valurilor mănăstiri
Să nu se surpe ast* lumină-astrală.

Iubito, vine-Amor, să nu te miri
De-ntreaga lui a agoniei fală,
Din lună cad păcatele-n iubiri.