agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-04 | |
mă luă vara pe nepregătite,
eram cu pufoaica şi cuşma lipite pe mine n-am observat că florile şi bălăriile zburdau mari pe pământ bătând câmpii ca artificiile de revelion aglomerând cerul. mi-am dat fularul cu urme de ţurţuri la o parte şi-am putut respira în sfârşit, aerul fierbinte îmi inundă plămânii care s-au pus pe tuşit expectorând fulgi de nea şi zoaie forţând inima să bată iar că era în hibernare şi fără chef de vorbă sau iubit. am rămas în urmă cu noutăţile de, doar am fost plecat cu sorcova o iarnă îmtreagă, primăvara nu se pune că nu-i nici cald nici frig nici alb nici negru, ca nopţile petrecute de unul singul pe marginea patului. mă opreau vecinii toţi să-mi spună că te-ai dus cu altul să clădeşti imperii ale splendorii în fiecare dintre lumile posibile şi imposibile. la nunta ta ai chemat menestreli şi puhoi de mulţime, au fost programate apariţii de comete feerie de stele căzătoare plus o duzină de asteroizi pentru efect garantat. mi-am luat ce-a mai rămas din inimă, în dinţi, mi-am acoperit chipul cu o a doua mască peste prima, mi-am pus mantia de turcoaze şi-am plecat la nunta ta. la intrarea în palatul de cleştar am fost oprit de paznici centauri şi unicorni care mi-au spus miraţi că nu mă regăsesc pe lista v.i.p dar, cei doi galbeni care străluceau în palma mea i-au convins, că trebuie să fi fost o simplă eroare că nu eram pe listă. am fugit iute ca vântul bătut de gândul de-a te opri. să te răpesc din acest serai al groazei şi să fugim pe doi cai năzdrăvani hrăniţi cu jăratic şi sare, într-o lume unde totul are rost şi culoare unde totul... în alergarea mea mă împiedic de-un scaun (pus anapoda) şi-am căzut aproape de tine, întins pe jos am mai avut puterea să ridic capul şi să strig din toate puterile mele: - stai! n-o face, staaaiii!... ai râs, au râs şi cei din alaiul tău şi-ai spus cu voce cristalină: - vai! dar daţi-i acestui nefericit o cupă de şampanie, - cum te numeşti străine? îmi pari cunoscut!... mă numeai:"doar al meu" te numeam:"doar a mea." dar vacarmul era prea mare, muzica şi râsetele mi-au acoperit vocea tremurândă. am băut paharul de şampanie, am mâncat ceva de la bufetul suedez... şi-am plecat de unde am venit, departe de mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate