și se face tot mai toamnă în mine, îmi cad lucruri din mîini
mi se îngălbenesc degetele de la tutunul nepăsător al schimbării
care nu mai vine, e tern și pare etern cu toate că știu că vara
nu se întîmplă nimic, în afară de a ieși în furtună să scoți din tine
asfaltul și dogoarea lui care ți-au intrat în creier ca ciuperca morella
din lunga după amiază a pămîntului

tu ai dispărut și acum prind toate semafoarele pe roșu
și dacă mă uit în sus se pune bariera că trece un avion pe care scrie air never
nicăieri în lumea asta frumusețea n-a fost futilă
și chiar ai stat ca un cod de bare pe bagajele uitate în gară iar eu veneam să te ridic
numai că eu alerg în timp, nu în spațiu și poate din cauza asta
ajung mai tîrziu

ai inima cît o pitică albă care are o gaură neagră în ea
așa că mie îmi suge toate circumvoluțiunile pămîntului
să fiu plat pe un pămînt plat, o unitate unidemensională
o inimă cu o singură bătaie redată pe repeat

aștept extratereștrii să te găsească în mine, că în locul tău de aici, din pat
a pus cineva pauză și s-a ridicat un mare templu de cannabis cannabis
din care mai iese uneori un guru cu fiica lui cu tot
și cineva mi-a plîns în pahar cică e mai bine cu gheață și dau tot mai des noroc
gîndindu-mă că m-aș săruta cu tine

și am văzut puii de barză în zbor, cum fac ei echilibristică pe rotocoalele
fumului de țigară, se antrenează acum
e ceva care-mi spune că nu ne vor mai găsi aici
cînd se întorc

ps
știu că aici trebuia sa se termine, nu-mi doresc asta
poate să împărțim o nectarină
să pătrund ca sucul ei în centrii plăcerii
și de acolo
să îți fac, ștrengărește, cu ochiul.