agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-12 | |
zilele le-a băut, nopțile le-a mâncat
zilele a mirosit perucile femeilor nopțile a plâns lipsa de gravitație, dincolo de dinții lor perfecți, cu smalț atât de alb, că-i gri lucian e supărat pentru că toată viața n-a lăsat oamenii din viața lui să fie supărați a luat umbrele din ochii tuturor și le-a târât în camera lui ca pe sacii de rafie el a surâs, și-a mângâiat singur coada și credea că în dragoste, moartea nu va avea răbdare să își facă un cuib lucian e supărat pentru că a făcut tot ce a putut, să fie bine să tragă aer în piept cum respiră dumnezeu cu gura deschisă toată suferința lumii suficient de mult încât să se umfle, să fie zidul berlinului alfa macho regele pădurii într-o lume în care femeile sunt complexate că nu sunt bărbați și atingerea e un viol al identității într-o lume în care cu toții avem dreptul de a gândi dar nu gândește nimeni fără surogat și punem sex gândirii și îl schimbăm aleatoriu, când facem rost de bani într-o lume de sapiosexuali care, totuși, epuizează stocuri de prezervative xxl cu 300.000 km/secundă lucian a vrut să se dea pe curcubeu ca pe tobogan. că era de plastic, nu conta dar cineva ascuns după un nor l-a luat de la coadă și l-a aruncat pe un scaun cu rotile și l-a-mpins al dracu la casa de pensii lucian e supărat că mama lui voia să fie fată. că mama lui nu i-a permis să se iubească. doar să iubească. să fie cavaler. să fie puternic să nu plângă să facă și curățenie și mâncare să nu /se/ plângă să își asume riscuri dar să ofere și libertate și să nu deschidă niciodată ușa unei femei fără să o-ntrebe înainte lucian, acum, e nerăbdător să își ia pensia de om care a crezut că fericirea nu există a zis: la naiba, de azi sunt filosof o să împart strap-ons tuturor domnișoarelor la victoriei și unii dau din picioare ca să adoarmă mai repede el dă din buze pe o piele năpârlită, de sân anonim în care caută cu nesaț iubirea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate