din pielea ta curge vinul care îmi înmiresmează mințile și sărutările tale
sunt mai bune ca ale soarelui în care te văd zîmbind
respir prin ochii tăi și mă bucur de tine și mă simt pomul care face fructele paradisului
să se coacă în gura ta și pe măsură ce muști simți seva mea cum te pătrunde
ca o combinație de fericire cu nerușinare

și dintr-o dată uiți să-ți păzești via frumuseții și mă lași să mă îmbăt în ea
pe drept ești iubită și pe ochiul meu stîng curge o fotografie lichidă cu tine
și vreau să îmi acoperi fața cu părul pînă îmi ștergi trăsăturile să mi le dai pe ale tale
să umblu rătăcit vreo trei zile pînă îmi găsesc turmele
și puterea să-ți fiu cal la trăsură

dacă nu știi tu, cea mai frumoasă dintre femei, știe amiaza ce pornește din ochii mei
în care dormi ca în sînul unei stele care încă învață să facă echilibristică
în preajma ta
tu, care cînd te trezești și îți întinzi brațele, înveți păsările să zboare

și frumusețea ta face să apară viață pe lună, sărută-mă cu ochii
sărută-mă cu pielea, sărută-mă cu mîinile
că sărutările tale sunt mai bune decît vinul

și umblu ca un orb pentru că în ochi nu mai am decît chipul tău
și pe unde mă duc mai sap cîte o groapă
să pun în ea ca tîlharii comoara
dragostea mea pentru tine

că e atîta dragoste în mine încît spre deosebire de icar
eu pot ajunge la soare.