De-atâta ploaie racla mi-e lacustră
Acea în care vieţuiesc prin noapte
Misterele cu lene să mă-nşoapte
Şi apa existenţa mi-o tot mustră.

De multă toamnă poamele îs coapte
Divinitatea cercetez, ilustră
În spart de nori îs stelele o lustră
Ce doar clipeÅŸte, nu se-aÅŸterne-n fapte.

Cu vinul mă-nţeleg ca de minune
Îl beau şi el îmi dă în minţi răvaş
De nebunii ce nu se pot a spune.

Devin lichid de reavăn uriaş,
Când mi-e senin din taină sorb genune
ÃŽn nunta care are cerul naÅŸ.