I.
seara pun sub pernă poemele pe care nu le-am scris dimineața le găsesc scoase la imprimantă de parcă cineva trece prin circuitul meu sanguin și găsește tot ce am vorbit cu d-zeu față în față și pe sms speriat că sunt bântuit de stafii am început să pândesc furul ce vine noaptea tiptil și ca să nu adorm mi-am pus scobitori sub gene iar din când în când ies afară din mine și mă sun la interfon

II.
cineva sună insistent la interfon să mă întrebe dacă știu încotro este centrul lumii locul cu iarba veșnic albastră de unde copilăria ne vorbește prin telefoane de tablă legate cu sfoară de subconștient de acolo d-zeu ne-a pus în desagă inceritudini și aripi de serafim i-am spus necunoscutului că am pierdut harta norilor și nu pot să-l ajut dar încă știu că undeva există un loc plin de mană cerească spre care fugim toți plini de păsări ploi și iubiri

III.
la capătul țarinii bunica întinde pe iarba albastră un ștergar cu colaci aburinzi bunicul scoate brifta lui de honved și face semnul crucii șoptind să fie de pomană celor vii la cina cea de taină vine și daimonul care trăiește cu perfuzii în mine acum e orb și bătrân din cei 30 de arginți cu care viața l-a plătit să mă trădeze i-au mai rămas 2 bănuți de pus pe pleope semn că nevăzutul îi conduce pe cei vii