I.
seara pun sub pernă versurile pe care nu le-am scris dimineața le găsesc scoase la imprimantă de parcă cineva trece noaptea prin circuitul meu sanguin și știe tot ce am vorbit cu d-zeu față în față și pe whatsapp speriat că sunt bântuit de stafii am început să pândesc furul ce vine noaptea tiptil și ca să nu adorm mi-am pus scobitori sub pleoape și uneori ies afară din mine și mă sun la interfon

II.
cineva sună insistent la interfon și mă întreabă dacă știu încotro e centrul lumii locul cu iarba veșnic albastră unde copilăria încă vorbește la telefoane de tablă legate între ele cu ață și în desagă fiecare avem aripi de serafim i-am spus necunoscutului că am pierdut harta norilor și nu mai știu unde e locul plin de mană cerească spre care aleargam cândva cu tot cu păsări ploi și iubiri

III.
la capătul țarinii bunica întinde pe iarba albastră un ștergar cu colaci aburinzi bunicul scoate brifta lui de honved și face semnul crucii șoptind să fie de pomană celor vii la cina cea de taină sosește și daimonul care trăiește cu perfuzii în mine acum e orb și bătrân din cei 30 de arginți cu care viața l-a plătit să mă trădeze nu i-au mai rămas decât 2 bănuți de pus pe pleope semn că morții îi conduc pe cei vii