iubind
inima mea s-a făcut trup
și-a pierdut un ficat, un ceas
și-a lăsat pastilele să se topească
pe fundul paharului

iubind, a uitat să-mi scrie numele
în dreptul a tot ceea ce am creat.
a dat muzică surzilor, a pictat cu orbii
s-a dat în leagăn pe firele stâlpilor
de înaltă tensiune, când cerul
era albastru închis
ca durerea unui hematom
spintecat de semnale electrice.
și-a cântat cântece de leagăn
celor mai de temut contururi de absență
strigând cu gurile roșii
,,sari, că te prindem”
și eu
sau inima mea, nu știu
le strigam înapoi să-și taie mâinile
și dumnezeu asculta
vindecându-se de traume

e nevoie de iubirea mea aici
ca soarele să mai vrea
să ucidă pupilele nopții
măcar pentru copiii ăia
cu obrajii ca ghemurile albe
copii care tot vin
care se tot nasc