Din privire, din mirare, se săltă o întrebare
ce se uni cu barba-ți Marie și îi dai Fiului răspuns.

La orice întrebare îi răspunzi cu o franchețe îndoită de noblețe.

Pasiunile-i săltate
De gura ta sunt ajutate.

În palme, în brațe îl ții,
să ardă ca o lampă
ce nu știe întuneric, ci doar înserări.

Orice încruntări
i le unduiești în zări.
lași copilului visări, să vină cu ale Lui binecuvântări.
speranțele timpului și de tine sunt vorbite.

El e ușa, tu ești tocul
și-mpreună, de la gând la conștiință, sunteți scara dâmbică, podul.