din cînd în cînd trebuie să te duci în pădure sau pe marginea stîncii
să urliiiiiiii, să urliiii să urliiii pînă te lovește ecoul ca un pumn
cazi în genunchi și urlii pînă cerul îți întoarce tunetul

să urliiii pînă ți se crapă bătăturile și inima bate cum te-ai da
cu capul de pereți, să urli pînă dangătul iese tîrîș din clopot
și poezia iese în patru labe din poeți

să urli pînă vocalele se transformă în consoane
să urli pînă gesturile devin automutilare, să țipi atît de ascuțit
că poți tăia avioane în două și faci să se nască dinozauri din ouă

să urli pînă lacrimile îți îngheață pe obraz la 28 de grade la umbră
să urli pînă monaco e doar o furgonetă cu înghețată
și valurile stau ca în fotografie, sau ca în spital într-o cură

să urli pînă la dezintoxicare, pînă amintirile îți dau pe ochi, pe gură, pe nas
pînă nimic n-a rămas, pînă nu mai știi cine te privește din oglindă
pînă iei blugii aruncați pe canapea ca dintr-un magazin, din vitrină

urliiii și urliiii și urliiiiiiiiiiiiiii
pînă inima te înțeapă în ochi și urli în întuneric
urli pînă pe cerul gurii tale apar toate stelele moarte și e feeric

urli pînă dumnezeu nu mai poate, nu mai suportă, își pune căștile pe urechi
ascultă slayer și morgoth și desface o sticlă gigantică de votcă
tu urli și urli și urli, ecoul îți aduce o piatră

de gît sau în tîmplă, nici nu mai știi cum se folosește o piatră
ce știi, tot ce știi e doar că viața e acră, vreau să dansezi pe țipătul meu
ca pe lumina nemernică a lunii, luna mă privește în ochi și spune:

aici e capătul furtunii, aici e capătul lumii, aici se termină dumnezeu și începi tu
sculptez în țipăt pînă ia forma chipui tău și urlu și urlu și urlu
așa cum m-aș da cu capul de masa tăcerii, și aș bea singur

aș pune două, trei stele-n pahar ca niște cuburi de gheață
mi-a înzăpezit părul, mi s-a topit inima și nu mă mai simt în viață
doar urlu și urlu și urlu la fel cum aș uita

dar ce să fac, ce să fac, nu pot să te șterg din memorie, din suflet
nici din inima mea, din inima mea
din inima mea

nu ieși din mine nici cu moartea, sunt bîntuit, țin niște flori în mînă
s-au ofilit, s-au ofilit și degetele, și privirea, dragostea nu te amînă
și dacă tac urlu și urlu, urlu cu gura închisă

fulgii de zăpadă joacă un fel de lapte gros pe inima mea
tu nici dildo nu ai, îți bagi între picioare
inima mea, te masturbezi cu ea, te simți bine cu ea.