Zâmbetul tău cred că e făcut pentru mine.
Nu știu de unde provine, dar știu că îmi aparține.
Deși l-am văzut o dată, să zic că e al meu nu mi-e rușine,
Zâmbetul îmi este cum este mierea pentru albine.

Te am doar în cap pe tine, cum îmi zâmbești.
Zâmbetul tău mă face să cred din nou în povești.
Cu ajutorul zâmbetului tău, de orice problemă poți să mă descotorosești
Și de orice noțiune logică poți să mă scutești.

Aș vrea să surâzi ușor și să se oprească timpul,
Să râdem împreună, să atingem infinitul.
Singura grimasă pe care vreau să o faci să fie zâmbetul,
Am găsit, fără să vreau, pentru tristețe medicamentul.

Zâmbetul tău e promisiunea tăcută a unui sărut,
Ce, din păcate, până acum încă nu s-a născut.
Când surâzi, văd doar râsul tău, aud doar glasul tău,
Îmi umpli inima de bucurie... zău!

Nu știu ce e sau cum să explic senzația.
Când îmi zâmbești, mi se taie respirația.
Când mă gândesc la zâmbetul tău, îmi vine inspirația,
Gura ta când se contractă, obrajii tăi – perfectă combinația.

Orice zâmbet de-al tău aduce o rază de soare.
Orice zâmbet de-al tău, în pământul inimii, îmi plantează o floare.
Zâmbetul tău – dacă ar fi un spectacol, aș fi primul la intrare
Și ultimul care pleacă, sperând că, într-o zi, să fiu și eu unul dintre motivele care...

Te face să zâmbești! Dar, până atunci, mai scriu o foaie.
Buza ta se arcuiește ca un curcubeu după ploaie.
Zâmbetul tău aduce pace în sufletul meu, după multe războaie.
Mă scaldă zâmbetul tău în fericire, fac baie.

Când râzi, cerul e senin, se destramă norii,
Să te vadă și cei de sus, cei de pe pământ să nu fie doar ei observatorii.
Când râzi, simt că mă parfumezi cu iubire,
Un parfum ce nu vrea să plece, ce mă duce la nemurire.

Zâmbetul tău mi-a devenit elixir.
Ore-n șir, te-aș privi zâmbind, ore în șir.
Pentru fiecare surâs, ți-aș da un trandafir.
Pe tărâmul zâmbetului tău, aș vrea să fiu veșnic musafir.