agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Pentru că sunt femeie ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-08 | |
e soare afară, cald și frumos, de la fereastra mea se văd munții
e atîta lumină de parcă soarele ar fi o lupă uriașă care mărește de un milion de ori dragostea mea dar nu mă pot bucura, nu mă pot bucura din toată inima că n-am bani de un buchet de flori și chiar dacă aș avea nu știu la ce ușă l-aș putea lăsa cînd m-am trezit, după ce te-am visat, eram atît de cuprins de vrajă că am văzut o molie și am zîmbit, uite primul fluture de anul acesta nici măcar nu m-am supărat că îmi făcuse o gaură în pulover am luat-o în palmă și i-am dat drumul afară și pe aripile ei gri lumina strălucea ca pe fața unui mort care a plecat fericit cu toate astea, m-am intristat, viața asta nenorocită mi-au oprit gazele pentru neplată amintirile sunt ca drogurile, te lași o perioadă dar mereu te întorci ce zi, ce frumoasă zi de primăvară, am deschis televizorul și am văzut oameni fericiți, am deschis geamul și miroase a iubire nu-mi pasă că nu am apă caldă, că nu pot face o cafea oricum nu am cu cine o bea, de fapt nu contează mă cuibăresc în memorie și am un trip cu noi, cînd viața conta ce zi minunată, ce viață minunată sper că ești fericită, sper că noile amintiri nu le-au îngropat pe cele vechi poate tu ai înțeles ce faci cu dragostea, nu o ții în cutiuță ca mine poate tu știi acum cu ce se hrănește și ce visează, mai sper că dacă bei șampanie azi cînd se sparg bulele de cerul gurii simți în toată ființa ta rugăciunea îndrăgostiților tatăl nostru al iubirii o sclipire de lumină în întuneric înseamnă că e tot întuneric dar o pată de întuneric în lumină corupe și totul devine negură cam așa a fost și cu noi, nu mai contează stau întins în zîmbetul tău ca într-un hamac dintr-o viață anterioară și zîmbesc în această nouă reîncarnare, dar nu mă pot bucura nu pot fi fericit de ziua asta și nu pentru că nu ești aici azi ar fi fost poate cea mai frumoasă zi de primăvară dar e suficient să scap puțin scrum pe jos și drogul își pierde efectul îmi aduc aminte de tata, nu știu dacă mai ții minte, am făcut dragoste și m-ai strîns tare în brațe ca și cum ai fi vrut să scoți durerea din mine după ce am venit de la înmormîntare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate