cînd te interoghează conștiința
și nu știi să-i spui cine ești

cînd ai noapte de noapte același vis
în care mori și umbra ta caută o ființă vie
să meargă mai departe

cînd pînă și păianjenul din colțul ochiului tău drept
e visul păianjenului din colțului ochiului tău stîng
și nu poți prinde nici în vis o muscă
realitatea

e o cameră video din care lipsește memoria
și tot ce ți s-a injectat
e furia

cînd te rogi unui dinte căzut să rămînă căzut
să nu se ridice
să ai măcar o certitudine

cînd ești sigur că și dacă îți tragi un glonte în cap
e o altă reclamă la vopsea

cînd aprinzi becul ca să realizezi că lumina e invizibilă
și poate fi deghizată oricînd
în întunericul din capul tău

cînd te rogi de fiecare om să țină secret că dumnezeu a murit
în fiecare din noi
că frigul nu există în realitate
pentru că e doar singurătatea noastră

și asta pentru că vrei să mai ascunzi o minciună
dumnezeu n-a murit
nici măcar n-a existat

nici iubire nu există
cînd aprinzi o fotografie nimeni nu arde
nimeni nu dispare și nici
nu există căldură

nici timp nu există
nu există nimic
altceva decît o dragoste mare
prizonieră în dragoste