e-n fiecare piatră un cub perfect
un zvâcnet de aripi ce urcă-n zenit
voința săgeții spre punctul ochit
și drum cu scop al cauzei spre efect

poți să cioplești cărămizi vii din granit
timp fără pereche ca anul bisect
ori infinitul cuibărit în concept
și lanuri de grâne în sol primenit

îndrăznește pune mâna pe daltă
atinge-o cu măiestrie din ciocan
în lumea reală nu pe cealaltă

să nu mai avem peste oameni tiran
auzi cum valuri la maluri se saltă
să fie-nceput sau sfârșit de arcan