freamăt în lumină, mă bucur de viață,
iubirea doinește ca izvorul printre brazi,
mereu înmugurește cu zori de dimineață,
nutrind la nemurirea splendorilor de azi.

în mijlocul verii dragostea se coace,
este plină de rod ca merii din livadă,
vastă precum lanul de grâu și noroace,
au înflorit ca macii fără de tăgadă.

aș vrea vară să fie cât anul întreg,
romantismul verde să mă umple de vise,
freamătul codrului pot azi să-l înțeleg,
vântul îl îmbrățișează cu brațe deschise.

cu cântecul ciocârliei sublim mă aleg,
cu drumeții solare atrag fericiri admise.