sunt martora luminii
căzută din brațele soarelui
se bălăcește dimineața
ca o fecioară peste
care picură soare
tu ești lumină geamănă
curgând din inima mea
ești soare răsărit
din glasul meu
hoinar prin anotimpul
gândului
aducând marea cu valuri
în întunericul tristeții
un torent de lumină
revărsat peste mine
sunt casa în care
poposești după furtună
să-ți usuci sufletul
la căldura brațelor mele.