poezia - punct de sprijin


în acest spațiotimp al liberei căderi
întru sublimă pierdere de sine și împrăștiere
poezia singurul punct de sprijin din univers
în lupta împotriva morții oarbe srude
singurul turn neatins în lupta tuturor contra tuturor
bastion în care visează dumnezeu
mai luminoase mai bune lumi viitoare
poezia – prima ultima nemuritoare lumină
steag tot mai sus înălțat fâlfâie în nemoarte
arzând spulberând piramidele beznei
poezia mereu în asalt în slalom continuu
pe nevăzutul șerpescul tobogan spiral
din celulă în celulă din sinapsă în sinapsă
vechi coji părăsind la gura peșterii
în marele seceriș de suflete printre cadavre vii
cu aure statui piramide în desfrâul hologramelor
gravide de non-sensul academiilor senile
când jos când sus pe marele ring
schelete anchilozate de neadevăruri fardate
deasupra deasuprelor poezia punct suprem de sprijin
zbucnește vulcan
secunde cât eternitatea piscuri neantul împung
în maraton spre noul babel ceresc
în toate limbile punct de sprijin
poezia cât cuprinzi cu ochii cu mintea
strop cu strop cristal în timpan coruri de îngeri
apariții bruște miraje plutind prin tunelul secret
în dimineți de plumb de scrum
ard lame de azur în priviri
se frâng vechi zale inerții în ritmic zbor
prin răsfrânte lumi paralele
răsare poezia – o regăsită geneză în curs
înaripate sintagme sonuri silabe
în arborele vieții în pârgă vibrând
în etern vis primordial sincron omniprezent
imundele obiecte imposibile sfidând poezia
nou eon se smulge dintre fălcile morții
eonul când totul în și prin poezie va fi ori nu!