Prin plânsul din clepsidrã-ti chemi in lacrimi marea,
Sosesc vikingi in ruga ta, cu pletele sãrate,
Cu zorile se-ncheaga-n ochii tãi plecarea
Si aripi de corãbii pe tâmplele-nghetate.


Si pleci, cu fiecare ceas, spre tãrmurile-n care
Diminetile albastre se nasc dintr-un fiord
Si fiecare val te-abate din cãrare
Spre antipodu-n care se scurge Polul Nord.