Plouă,m-acoperă tristețea
Vântul străbate cetatea
Și-n parc aleea-i înfundată
De-atâtea frunze,de-atâta apă.

Plouă mărunt izolând lumea
Drumul cetăți s-a închis
Buzele mele tremurând udă
Bratele tale reci de lut

Plouă,nimic nu se schimbă
De parcă durăm de sute de ani
Fără gânduri pe față.