agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1500 .



Niște lucruri
poezie [ ]
din volumul "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-10-10  |     | 



Niște lucruri


M-apropiam de moarte, pândindu-o de mai departe,
vedeam atât de liber gesturile ei, cu care ordonează atent
prea cinstita noastră lume.
la un moment dat, se va plictisi de jocul meu și, în sfârșit,
voi fi abordat bărbătește. mi-am zis să mă așez într-o parte,
să-ți fac loc să te ivești dintre noi,
să fii momeala mea pentru viața veșnică…
linia pe care eram, nu știu cum s-a făcut,
dar m-a înconjurat dintr-o dată, făcându-se spirală argintie,
așa încât puteam să o parcurg mai repede, în forță chiar,
ajutându-mă de o libertate prea mare.
am spus atunci că o parte din suflet ar fi bine să rămână afară,
dacă s-ar fi putut. să ai și tu loc,
să te poți adăposti de ploile acestea acide și repezi,
de după poluarea cu timp. ai putea să te rotești cumva,
să nu mi se mai vadă, de afară, inima?
nu de alta, dar mai stau, din când în când, cu bărbia în piept
și mă apucă frica de lumină.
am apucat să îți arăt o țâră lumea, așa cum dintr-un pridvor
arăți unui copil, într-o dimineață, starea vremii, păsările,
vârfurile pomilor și ce o mai fi,
când tot peisajul miroase a pământ, a muncă și a vârste.
tu nu prea stăteai locului, adică nu stăteai în vorbele mele.
umerii tăi mă jenau puțin în piept, ca un pomișor străin,
care se înalță, jenând imaginea unui câmp pustiu. fumeg cu vorbe, drept, precum o casă în iarnă, așa cum fumegă planeta,
cu păreri despre timp. fumeg ca o casă între două dealuri,
tăind noaptea pe obraz cu fumul fierbinte și alb.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!