agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 11358 .



Enigma
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marin_Sorescu ]

2005-10-14  |     |  Înscris în bibliotecă de Gabi Schuster-Cărărușă



Enigma

Domnule, am auzit în tinerețe o ghicitoare
Și i-am uitat răspunsul.
,,Tenghelita,
Menghelita,
De carcee,
Tombolita.
Ghici, ce e?"
De vreo patruzeci de ani mă tot chinui
S-o dezleg,
Sau să-mi aduc aminte răspunsul.
M-am dus în satul în care-am auzit-o,
Am întrebat din om în om:
Nimeni nu știa,
O ghicitoare care-a dispărut.

Maica Mare, Maria Rădulescu Fălcoianu
Numită maica Rica, din comuna Redea, Romanați,
I-a spus în 1919 lui neica Ionescu,
Din Redea, ghicitoarea asta.
Când și-a dat el seama c-a uitat raspunsul,
Maica Rica murise.
Și de-atunci îl tot chinuie.
Dacă ar fi ca în povești, ar fi trebuit să i se taie
Capul. Că nu poate dezlega enigma.
Dar nici ghicitoarea nu se mai poate dezlega singură
Și se folosește de el, ca să-și aducă aminte
Răspunsul. Toate au avut un sens pe vremuri,
Și au dispărut, fie sensul, fie cuvintele acestui sens.

,,Tenghelita,
Menghelita,
De carcee
Tombolita.
Ghici ce e?"

Nu cred c-o să ghicesc până mor,
Spune bătrânul, și la colțul ochilor i se
Încrețește un zâmbet al ochilor, subțire.
Da, uite ți-o spun și eu dumitale.
Vezi dumneata că și zicerile astea
Sunt ca niște fântâni, care, dacă nu mai sunt sleite,
Se înfundă, cad ghizdurile și crește rogoz și
Ardelul broaștei din ele.

Am văzut odată niște oameni
Se uitau la o fântână, care se cam învechise.
Cumpăna se cam ușurase.
Unul a zis:
- De coinace trebuie să mai punem
Un fier de plug,
Să atârne bine.
Să se cumpănească bine, așa.
Fierul vechi de plug
Atârnând de cumpene,
Arând prin aer de câte ori
Se afunda galeata
Și iarăși coborând cu brazda lui de cer...
Dacă mă-ntrebi unde s-au dus, toate, cum de-au dispărut
Nu știu ce să-ți răspund.
Ca ,,Tenghelita, menghelita" aceea.

Ghici ce e?


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!