ora aceasta mă iubește pentru că sunt verde și ea nu poate atinge
niciodată iarba nici măcar nu mușcă din merele pădurețe
și uneori sfidează încolăcirea șarpelui în jurul evei


pentru trupul meu ora nu are decât patru unghiuri
mă arcuiesc cumva să pot lăsa în pace minutele
și să nu smulg secundarului ticăirea


e hazliu să o văd uneori geloasă fiindcă eu sunt ceva mai înaltă
când mă ridic pe vârfuri și ating cassiopeea cu mirare
ea știe numai atunci pot fi ziua noaptea sau chiar anul dragonului


dimineața mă primește la o cafea neagră deosebit de amară
și întotdeauna citind
cred că atunci este mai tandră decât mama iubitul copilul
sau pasărea cu pene violet


mă ceartă adesea că nu îmi găsesc în ea tihna și nu adorm decât
atunci când omul acela închide toate neliniștile în altă inimă
și visează țările pe care nu le-a străbătut încă


când tace ora îmi lasă cerneală foi și un chenar în care fac rotocoale
din ziua de ieri fiindcă mâine nu îmi spune niciodată ce va fi
decât cu șapte secunde înainte de răsărit