În falia din miezul nopții
mă nasc pe crucea de lumină
pe care îmi voi răstigni iubirea inutilă
ce îmi leagănă cortegiul lumini ofilite.
Cuvintele tale incomplete să fie alaiul
ce spulberă scânteia palidă
apusă în vârful inimii
pentru că în umbra venelor
zace tortura unui mister rătăcitor,
în care zace infinita cenușă cernută din neant.
Din clipa în care s-a născut prima idee
am știut ca sunt căzut,
poate cu toții suntem îngeri rătăciți.
Trupul îmi este incomplet,
iar aripile roase nu se pot desena singure
în acest loc străin unde trecutul mă cheamă
și unde în ochii celorlalți nu îmi pot spăla păcatele.
Purtăm în noi amintirea raiului
și contemplăm în reverie
reconstrucția unui univers luminic.