Mă uitam la poteca din centru, cu ochi de nas
scărpinându-mi craniul cercelat
Și vedeam fântâni desenate în locul oamenilor
probabil lipsa de inițiative a împietrit apele
și curcubeul prea scurt..care din comoditate
nu mai ajunge la noi

Peste tot o scârbă vulgară de ei,
toți se măsoară și cască..frapați
că tresăririle-mi sunt vii
apusu-mi-a dorul de ființe bătrâne
zărindu-le peste tot
Prima oară la Ionesco,
a doua oară la mine,
...................

Puncte peste tot, ca niște urme de arsuri
sau coșuri pubertine, de uzine sau fabrici
unde mai subzistă comunismul
Pe când oglinda culturii pictează nimicuri
de pestă postmodernă
Citind Musset mai îndrăznesc să visez la Iulia Hașdeu
sau palatine văluri desenate prin casele actuale
cum pot elucubra asemenea asociații
când lângă mine zace un calculator?

E acel mal du siecle trepăduș
o lentă-rapidă agonie
de ex-clubist
sau o urmă de ghitară
înscrisă în fixul meu...de când nu mai am mobil
și nici măcar o lacrimă de motivație

până și saliva-mi e de plumb,
privesc lacul Ei de unghii-mai mare ca Baikalul
respir și gândesc-prima oară
cimitirul, blocul, capela
și piatra
lemnulfoculapa
cu ce le-am greșit
născându-mă
Pământul
trezit dintr-o beție conjugală cu apa
îmi face cu ochiul

Când plantezi pajiști
alergi prin tine,
te scoți din vene...muști
dreptunghiularul cerc
dorindu-ți dorința
pe care ți-ai mai dorit-o acum o lună

Nu spera și nu-ți fă tema
ea e dincolo de text.