Părinte drag nu uita
pagina ciuntită
din cartea vieții
de trista pribegie
cum au vrut câinii
fără de loc
și fără de neam
în turbarea lor
după agoniseala
celor care astăzi
îngrașă câmpia
lipsită de vlăstare,
nicicând să nu uiți
nopțile răsfirate
în pleoapele dimineții
la coada calului
sub cerul ca sticla
printre zecile de cărți
arvunite pe nimic
după placul câinilor
fără de stăpân,
și nici vâltoarea
de la capătul
tramvaiului opt
unde negura vremii
nu-mi tinea calea
cum ar fi vrut câinii...
sunt multe de spus
dar cuvintele dor
cu fiecare silabă
rostită anume;
părinte drag
e vremea de cetate
prea multe lacrimi
curg peste hotare.