agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-08 | |
Gânduri populare
(N.) Atâta infinit în jur! Acest gând se prelinge, Mă părăsește și dispare - Umple universul cu nimic. (...) A luat durerea cu el Un domn lovit de mașină, A rezistat din mândrie să plângă, Și-a reținut strigătul de rușine, Și când a decis că nu mai poate să tacă, Era deja mort. Privesc pisica toarce, Își ascunde emoțiile atât de bine, Încât nici nu le are, Îmi amintesc de cerbul ucis la prima vânătoare, Și de la mirosul acestei amintiri, Pisica tresare. Zâmbind înțeleptul mi-a ucis un pic de română: Dacă pădurea e între copaci, atunci unde-i pădurea? Atâta infinit în jur… Acest gând se prelinge, Mă părăsește și dispare - Umple universul cu nimic. Cu o clipă înainte de somn ÎNCERC S-ADORM ADOR CUM MOR ÎNCET ȘI DORM NECONTROLAT IDEI LE FORMULEZ ALEATOR AUTOMAT GREȘIT (GREȘIT?) INDEPENDENT CUVINTELE ȘI ZBOR TREPTAT ATÂT DE CALM CÃ INTELECTUL MÃ USUCÃ ȘI CHIAR NICI PÃRUL NU MÃ CIUCÃ MÃ LASÃ ȘI MELODIA LIPICIOASÃ INHALATÃ IDIOATÃ BALTÃ MÃ LASÃ TOATE ȘI SIMT NIMIC ȘI AM DREPTATE O PÂNZÃ ATÂT DE DESCHISÃ LA CULOARE O LAS JOS ZBOR ÎMI PARE CÃ PÃRÃSESC TOTUL INCLUSIV PE MINE IAR SUNT SALVAT (SALVAT?) DE O ZVÂCNIRE UN TIC NERVOS MÃ DÃ DE ȘTIRE REVIN IAR MÃ FOIESC SUSPIN (PIN? SUS?) PRIVESC NEGREAÞA DIN PLEOAPE NEGREAÞA VINE MAI APROAPE C-UN CAV SURÂS A DAT DIN MÂNÃ ȘI M-A LÃSAT LIMBA ROMÂNÃ GROAZA DE EGO VINE LENT RÂMÃN ATÂT DE SINGUR MÃ GÃSESC DE FAPT AȘA CUM SUNT AȘA CUM SUNT DE FAPT INCONȘTIENT Compoziție abdelistă ÎN LOCUL MEU AȘ TÃCEA SUNT ZILE GRELE GRELE IA-LE-LE ZILELE ZI-LE-LE LELE LASÃ-MÃ ÎN PACE NU MÃ MAI STAÞI PE ACE DRACE CE CHESTIE ZICEA FLORIN MÃ COSTÃ UN ECHILIBRU FÃRÃ ARMONIE TE RETRAGI DE UNDE UIÞI ȘI TE UIÞI ACOLO UNDE NU EȘTI UNDE ÎNCET ÎNCET JURUL SE STRÂNGE DEVII MAI MIC TRECUTUL SURD NU CONTEAZÃ VIAÞA E UN VERS ALB CE RIMEAZÃ PARADOXUL NU ESTE ABSURD Grigore Vieru PRIETENII NU MÃ AUD PENTRU CÃ MÃ IUBESC COLECII NU MÃ AUD PENTRU CÃ MÃ INVIDIAZÃ ÎNÞELEPÞII NU MÃ AUD PENTRU CÃ NU ȘTIU STRÃINII NU MÃ AUD PENTRU CÃ MÃ IGNORÃ ȘI NUMAI MAMA PENTRU CÃ MÃ CUNOAȘTE CEL MAI BINE NU MÃ AUDE Asimov Cel mai bine redă culoarea vieții scârțâitul. Și chiar norocul, în sensul român al cuvântului, De ceva pe care-l au alții, Va fi înlocuit de o linie de producție, La care tanti Zina, acoperindu-și căscatul cu mâna, Va apăsa din când în când pe un buton roșu, Declanșând nici ea nu știe ce. Rugă Atâta și-a pregătit fraza de moarte, Încât în noaptea când l-au tăiat de la spate, Urletul i-a demonstrat ultima dată, Cât e de laș. Și nici măcar lacrima ce a scăpat-o, N-a rezistat și s-a făcut țăndări când a atins pământul, Nici măcar sângele nu era mult, nici roșu, Eliberat de corp. baladă Agnâts Al-Aptaerd Al-Ed viața se suprapune peste amintiri, împletește în scris neînțeles, și se pare ca direcția e greșită, crucea mea stă răstignită. singură, pe un vârf, în timp ce eu la poale, caut. vrei să fii bolovanul meu, frumoaso? să te ridic în sus și să te ridic în jos, direcția oricum e greșită. desigur că Nu. dormi. Nu te lega cu Nebunii, ți-a spus mama. ca o cruce cu o mână încă pe receptor, și alta pe pieptul meu păros, în vârful cui dormi obosită? mă uit la tine și văd o fată, mă mai uit o dată. văd o fată frumoasă, mă mai uit o dată, văd o fată frumoasă goală, mă mai uit o dată, văd o fată frumoasă goală care doarme, și are părul lung și negru, ca ideea de întuneric, ca frica de viitor, mă mai uit o dată, văd o fată frumoasă goală care doarme, și are părul lung și negru, ca ideea de întuneric, ca frica de viitor, și care răsuflă atât de rar, încât mă și văd în închisoare, și cu toate că vreau să văd totul, asta o las pentru sfârșit, ca pe un terci pe care știi că mama te va pune să-l înghiți după ce-ai terminat înghețata. mă mai uit o dată, fată, cât trebuie să te privesc ca să te văd până la capăt?! Nu te trezi! mă întrebi cât e ora… îți plac ideile abstracte. de unde să știu dacă a fost bine? pui întrebări complicate, Nu mă înjura din nou, știu că Nu-s ca alții, știu că Nu-s în stare să răspund la o întrebare, de unde să știu dacă te iubesc? poate ceea ce simt se numește jaca, poate există, de ce protestezi? Nu mă lua cu dex-ul, Nu mă teroriza cu sensuri, Nu te îmbrăca, Nu mă lăsa singur, Nu te supăra, din cauza unor sunete. mă uit în oglindă și mă tai cu lama pe sfârc, vreau să simt că trăiesc și simt numai durere, mă doare Nu că N-o iubesc sau jaca, mă doare că Nu mă iubește ea pe mine, și iar ajung la mine, și sângele din vână se prelinge pe burtă și lasă o urmă de Nu înțeleg – mă uit la sânge sau mă uit la burtă?! vai, sunt cuprins de un roșu și neînțeles scris, direcția la sigur e greșită, în loc să o iubesc ea a fugit, în loc să privească ea și să dorm, fată țicnită, a fost și bine și rău, și ora exactă. de ce toată lumea se vrea iubită? când merit numai Eu?! Diwan Dimashqi Calcuri sortate 1 Căutînd un oarecare eu N-am găsit nici un ideu În zadar e așteptat de o idee Condamnată e la dor Dor discriminarea n-area un discriminar Nici perechea n-are un perechi al ei Bîntuie ideile holtei Capi străini organizînd orgii Gînzi orfani abortă pe hîrtii Și naive bănuiesc complot Fără nici măcar să intuiară Că perechea lor e idiot Ghanni! Iar româna bine agramată Cînd o scîrțîi la momentul ei E ca jazzul pentru cine înțelege Libertatea dragostei din tei… 2 Te rog nu te speria De fumul care iese din urechea mea - Am început a recicla, Eu și urechile, în doi, Trecutul care, prin, s-a adunat, Urechea mea ca poartă la groapa de gunoi. Atîta egoism într-o ureche Captează tot și nu-ntoarce nimic E evident pentru Artistul Disperat Nebun Alegerea urechii în trista calitate de dejun (Închipuie-ți un otolaringolog Simțind că-n cabinet ceva lipsește Examinîndu-l pe Van Gogh:) Al reciclării vechilor idei Ce-mbie izul propriului nostru hum Întindem anestezic pasul pe același drum Cînd jucăușă data viitoare dragă De fumul meu să nu te frigi Crezînd că-s viu… 3 Coloana vertebrală mi-e din fum Rafalele de vînt interioare Îmi gîdilă arterele cu scrum Și joc pe umeri viitorul greu Doar pentru că-s răzbunător din fire M-am apucat să bat inima eu M-am apucat să-mi devorez stomacul Îmi calc picioarele cu sadică plăcere Și de atîta sete de paradoxal Îmi url-apendicita de durere Cum fața-ncet pe lacrimi se prelinge Observă îngrozite ale lumii fiare Că vinele-mi plutesc în verde sînge Și dinții mă scrîșnesc în maxilare 4 Sîngele meu inundă creierul În încercarea disperată de-al alimenta Cu destulă concentrație ca într-o oră Să învețe TOT Sîngele circulă prin canale cerebrale Spală leneș tot ce-a fost uitat Înlocuind spațiile goale cu memorie pură Moarte roșie petelor albe! 5 Jocurile banale de cuvinte Sunt demne de dispreț pentru cei ce le ignoră E treaba oastră cum mîncăm concluzii Cum facem rezumate din simțiri Cum transformăm iubirea în rapoarte Cum înecăm voința în hîrtii Și cum deschidem viața într-o carte. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate