Lupt cu secundele stelelor.
Intre timp, obosit, ma opresc
Sa dau sens cuvintelor.
Sa iubesc.

Cuvintele, umbre-ale simtirii,
Doar negru pe alb si sunete moarte
Intr-un dans diavolesc al nemuririi,
In iubire au pretentia sa-noate.

Si de iubire vorbind raspicat,
Inecat in propriu-mi suflet
Imi dau seama ca tac,
Ca tac in propriu-mi urlet.

M-am regasit prin tine
Neexistenta?!
Da, mi-a raspuns EL.
Fara sa cer nimic.