acum înțelegi de ce vacarmul e tunetul de fiecare zi
al norilor violet și nu mai aud
nu mai merg pe linia frântă dintre mine și
fereastra de la cerul al treilea
acolo unde picură verdele din galben
în liniște

iar eu vorbindu-ți înseamnă că ești undeva
întors din somnul cuvintelor și
le auzi cum numără
pragurile peste care trec nesiguri
ochii ploilor

iar tu vei stârni furtuna de îngeri
aruncând pietre rotunjite spre vârfurile
picioarelor mele

târziu vei privi cum dansează fără-ncetare
luna