agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-14 | |
Cand am visat un batran violet nu stiam unde ma aflu. stiam ca departe se auzea o muzica spiralata, un preludiu al punctului hotarat de o trambita de ingerilor apocaliptici. si stiam ca batranul isi impingea unul cate unul degetele in coastele mele si la fiecare sunet mai murea o femeie de pe acoperisul rotund al bisericii negre. la fiecare strigat al meu medicii suspinau dorindu-si un asemenea specimen sub manusile lor sterile, ca efect special pentru taranii care ii cred zei. eu si batranul stateam departe unul de celalalt dar ne unea o culoare rara pe care nu a surprins-o nimeni prea bine violetul de ankara, sau plamanul ranit.
se facea ca impreuna, uniti prin mana lui in sternul meu treceam prin burguri in care brazii paleau deprimati. se facea ca stateam intr-un echilibru fragil pe doua roti fugite dintr-o bicicleta si gondolele zburatoare trase de spirite de curtezana ne imbiau sa facem dragoste in ele. pufuri de papadii pamantii, ciorapi din foita de aluminiu, margele de pamant ars si frunze cu roua ca vinul nou de Malaga. peste toate ingramadite ca in orgie niste papusi cu ochi de cirese amare, foarte rosii, imbiind la gustare. ne oprim la turci, acum cateva istorii, sa invatam sa bem cafea direct dintr-o plantatie cucerita si recoltata cu iataganul, mai apoi dansam pe acelasi picior de sultan. e frumos sa fim doar noi violeti pe aceasta lume. pacat doar de satul deprimat pe care l-am parasit cand am realizat ca nu suntem si noi albi, negri, galbeni, rosii. pacat, pacat, ei inca ma cred in lanturile rozetei de culori. padre, nu avem voie sa folosim creioanele de colorat oameni? cum imi luneci printe degete ca un peste unsuros agil, nu o femeie cu coaste si buci, ci ca o trompeta alto un fel de felie de paine din care musc cu pofta presarind usturoi pe masele, mestecind incet incet ca bunicul Joe care nu avea dinti ci doar un baston de abanos si pofte absconse,ooo, cum ofta dragul de el la circ cind vedea pulpele dansatoarelor golase mascate toate in mantale de razboi kaki cu medalii de piele moarta mimind penisuri de generali vestiti, si tu, singura mea speranta inca in viata ma parasesti pe malul celalat plecind cu iubitii tai negriciosi si virili, aviatori sau simpli acrobati de dupamaiaza cind ti se cumpara vata de zahar linsa in doi, suportind ciupeli,zazanii, ocheade cu alte femei cu sani mari si lalele in buric, purtind ochelari, sandale fara ciorapi, corsete fara fermoar doar bucurie aveai in ochi si speranta unei mari victorii un fel de cununie cu iele, dupa o spovedanie vicioasa zisa unui preot surd care repeta ha?ha? si tu ziceai nimic padre e o simpla vineri, sunt inca fecioara padre, inca tinara, inca frageda, nebiciuita doar dusa pe sus de valurile unei vieti cu care nu stiu ce sa fac padre, invata-ma ..
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate