soarele-mi doarme pe oase ca un cerb nesimțitor
moartea s-a încoronat regină: purtătoarea coarnelor
îmi cresc licheni peste tâmple și gând
uit că sunt glie tăpșan mal de pământ
gleznele cu pleoapa frământ
și mă ustură mă taie mă doare
viermele înmăduvit să zboare

lua-te-ar să te ia! de nu te-aș lua cu mine
zilele n-ar fi așa puține
somnul poate că ar fi mai mult
și copil s-ar face nopților sub pași
să mai cred din nou în uriași

prind un melc
rut o spirală
și mă am sămânță-n poală
și de ce pe ce mă șterg de mă nor așa de bleg
plouă-ninge împuțit la canalul vămuit
șase vin de șase stau vin cămătarii
abia prind pe coapse să-mi trag brăcinarii