agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-03 | |
A scrie o poezie înseamnă
să investighezi tărâmul umbrelor; să descătușezi iubirea și să-i dăruiești libertatea să zburde spre soare. Voci nenumărate zbârcite de gânduri urâte se vor năpusti asupra ta; fluturi de noapte uniti prin invidie și ură vor fi atrași de filamentul tău incandescent. Blestemul tău, poetule, va fi: să-i duci cu tine-n …eternitate. *** Vei spune:“ Cum să cutez să umblu, dacă n-am picioare?” Ei, poetule!... Escaladează pe coate Everestul, Avântă-te din pisc în pisc cu gândul- sprintenă gazelă și-n locul umilelor picioare...vor crește aripi. De n-ai privirea clară, să nu îngenunchezi în fața crudei soarte! Poiană de narcise vei purta în suflet; La orizont vedea-vei un punct strălucitor ce-nglobează: trecut, prezent și viitor. E datoria ta să-ți descifrezi destinul! Dacă obrazul tău a fost strivit de zidul umilințelor umane, nu-i bai! Mai aprig vei lupta pentru dreptate și brațul ce va mânui condeiul va fi ...neînvins. Dacă iubirea nu te-a cuprins în brațe, deși ai venerat-o și-n versurile tale ai cântat-o, să nu te întristezi! În locul crucii grele de lemn, pe umerii sleiți, va străluci hlamida bucuriei și împlinirii sufletești. *** marea sapă-n adâncuri amforă să pună cenușa buzelor nerăbdătoare să primească sărutul dimineților fierbinți. poetul sapă-n adâncul inimii amforă să pună sămânța cuvântului slobod, ca țipătul păsării ce-și cheamă perechea. marea în noi, se înalță, coboară, apoi sapă amforă să pună cenușa pieptănătoarelor din fata oglinzii pătate de blamul singurătății poetul cu noi pe drumuri mergând, sapă-n adâncul tălmăcirii amforă să pună cenușa clipei de astăzi-pasăre fenix, suflarea ei piatră de temelie este absidei cunoașterii. *** poetule, cu voia ta nu-ți voi lua decât o fărâmă din sarea singurătății… gust să dau acestor clipe încețoșate de octombrie. nu-ți voi lua decât o picătură din blândețea privirii… binețe să dau dimineții. nu-ți voi lua decât un strop din credința sufletului încercat… prinos oferit slujitorilor cuvântului neîntinat. nu-ți voi lua decât o scânteie din nașterea versurilor… cu drag s-o sădesc în inima cititorilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate