agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-12 | | Mă scol dimineața cu zgomotul loviturilor de ciocan in urechi, se lucrează la cârpitul cerului după ce câțiva aștri beți turtă au picat din el. Pe perna frânturi de vise îmi îngroapă umbra de care m-am decojit odată ieșit din acvariul somnului. Când aprind lumina-n baie, becurile urinează soldați răpuși la barbutul intereselor internaționale. Deschid robinetul sa ma spal pe față și curg tancuri cu aripi de muște ce mă bombardează cu țipete de groază. Nu pot deschide ochii căci la frontiera pleoapelor regretele poartă războaie submarine cu trecutul, căci in ochi urmele morților îmi sunt crestate cu baioneta unui plâns bătrân. La duș curg tratate bilaterale. Părăsesc baia! În living radioul aduce oprobriu vietii, i-au telecomanda-n mână și aprind televizorul. Ecranul își cască gura și vomită imoralitatea presei. Fiecare zi nu este altceva decât un jurnal de știri ornamentat cu omucideri. Caut ceva să mă răcorească dar în frigider găsesc imaginea iubitei congelată într-o amintire. Deschid fereastra pentru a lua o gură de aer dar zăresc pe verandă un stol de mitraliere cu picioare de porumbei care ciugulesc cuvintele pe care nu le-am putut grăi niciodată, în cuiburi de rândunele bombele atomice ciripesc atacuri nucleare, de crăcile copacilor stau agățate grenade cu scalpuri de copii în mâini strălucind de inocență, soarele prezintă revista presei îmbracat in cămașă de forță: " Azi, in miezul zilei,încă un glonte își suflă nasul cu viețile unor oameni!" Câinii pacifiști latră mâțele torpilă, pe antenele blocurilor avioanele iși construiesc cuiburi din piloți, pe mașini doarme focul, gloanțele fac hora morții. Ies afară. La scară vecinii pariază cu sufletele la table, copiii joacă atinsa pe foști dictatori, prin tomberoane boschetarii sapă după cioburi de speranțe, pe stradă trece un cortegiu îndoliat, înca un om moare ciugulit de o infanterie de supoziții. Ajung la un chioșc de ziare. Cumpăr un ziar și aflu ca pe piața mondială prețul anatemelor a crescut exacerbat. Alimentarele vând coconi de bârfă in țiplă. Trebuie să fug! Încerc să fug! Nu pot , căci mă izbesc de zidul din mine, de mine, de trupul meu! Este zidul meu! Cad în genunchi pe caldarâm si rog o familie cu trei să m-ajute să mă scol insă toți incep să mă lovească-n cap cu dispoziția de evacuare a acestei lumi. De pe blocuri subnutrite lunetiștii trag cu nimicnicie in tot pesisajul, parcă inviat dintr-un catalog anual al mizeriei. Mă ineacă atâta nepasare, ma ineacă... 31 ianuarie 2006 Braila
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate