***

Respirația
Ca un ultim efort
Înainte de a se rostogoli stânca,
Apoi – începutul,
Începutul tuturor lucrurilor
- Vocala “o” –
Spaimă sau mirare?
Pământul acesta mut,
Iarba în care cântă
Greierii,
Cine să-ți răspundă
Când toate lucrurile au mirarea lor;
Vocalele alunecă prin iarbă
Descolăcite,
Șerpii ți se prind de degete.
Scrii verde,
Vorbești verde,
Iubești verde
Și știi că toate cuvintele pe care
Nu ți le-am spus
S-au așezat cuminți
Pe un cerc
Prin care dresorul îsi trece leii,
Numai cei care pot ține în mână cercul
Fără să se ardă
Uită uneori să respire.