De-o iarnă, cu pustiu în florării,
Îți fac propuneri, ți le-nșirui, care
De care mai zelos provocatoare,
Să evadăm spre alte frenezii.
Uităm în urmă-orașul cu lumini
Și căutăm o pajiște-ncăpută
Cu dărnicie-n stăpânirea mută
A unei șatre galbene de crini.
Pe-aproape, încă-o tufă de măceș
Zburdalnic face pe seismograful,
Când ne începem luptele și jaful
De o păcătoșie fără greș,
Până-și aprinde în amiaza mare
Mărăcinișul martorii în floare.