Pe-o creangă truda de-a străpunge zidul
Ce răzlețește miezul de găoace.
Pe-o alta masca ce-a pornit să joace
Desferecând, sub tâmpla albă, ridul.

Lângă tulpină bob de grâu se coace
Și izgonește în prăpăstii vidul.
Un șarpe magic și-a vărsat acidul
Veninului, însămânțând băltoace.

Iar trunchiul suie, cum i-e datul sorții
Și cum din veacuri rostul s-a decis.
Când am ajuns în pragul larg al porții

Veciilor, mi-a rupt un ram promis.
Același pom, al vieții și al morții,
Însuflețește-un măr din Paradis.


22 martie 2005