Privesc cu sufletul
frânturi din visul constelației albastre
caii albi galopând în cercuri egale
stropi de cristale
și aripi zbătând petale astrale

Aud cu sufletul
frământări în spirală
balanțe cum cântă crezând în destin
plăpândul ei scâncet spre calea fatală
copilul ursitei ce toarnă pelin

Gust cu sufletul
nectarul uitat în căldura de mai
pocalul ultimei jertfe deșarte
lacrimilor mele le dai
prinosul iubirii albastre din Marte