Te vreau pentru puțină nebunie,
pentru un joc frumos,
să arzi,
să minți
și să dezmierzi cuvinte.

În orele de noapte și de taină,
te văd în razele de lună
și știu că te-ai desprins de lume
și că plutești acolo sus,
o dulce constelație nocturnă.

Ești tot mai trist
și mai îndrăgostit,
ochii și mâinile cu foc mă caută
și buzele îți ard ca la-nceput.

Să ne iubim pe vânt,
în gând,
în templul poeziei,
căci fără tine,
nu mai apare curcubeul
și inutil îmi trec secundele.

Să ne mințim frumos,
e atât de simplu,
mereu să-mi luneci printre gânduri.