nu suporți singurătatea
și te articulezi în forme de intermediere
semănând a divinitate
tragi cu martiri în apusuri
respirația ta e fără cusur și cad
în tine incolor frângându-mă
de câte ori caut ecouri imediate
ori stau de pomană
într-un punct de vedere
sângele meu pășește pe vârfuri
confiscându-mă cu o participare
și atunci pari mai aproape
decât mine printre cuvinte
privindu-te captiv
poezia se odihnește între ape
construită, insolubilă
mai bine haide
să adormim
alături de geniu
ne va trezi la vreme
căderea luminii
din cer...