Nu știu cum se face,
dar se lasă seara
cu tăceri mărunte și asfalturi lungi.

Coboram din dealuri
cu asprimi de munte

și se lasă seara cu visări de ploi

căutam cireșii,
florile de care mă temeam în somn
căutam salcâmii,
omul meu - statuie,
parcul și aleea pașilor dintâi.
Și-apoi tot ce are cerul pentru mine
se întinse lin:
un fior de ceață,
doruri despre frunze,
un arcuș de toamnă.
Cam atât.

Și-apoi,
nu știu cum se face,
dar se lasă seara
și se lasă seara cu visări de ploi.