Mare bal




Exil, o voluptate pentru cei aleși,
pentru poeți damnați,
proscriși, împinși pe stâncile durerii.
Știu, lira e duhul unui singur ideal,
simțirile-mi sunt pradă freneziei.
Nu voi mai fi de-acum biet solitar,
un mare bal voi da în cinstea poeziei.

Patimă, darul meu din partea veșniciei,
cu tine voi dansa,
frumoasă umbră-a spaimei,
magicul vals etern al falsului destin,
întru splendoarea ereziei.
Sus voi dansa, în turnul meu cu ceas divin,
un mare bal voi da în cinstea poeziei.

Iele vor fi, și muze desuete și satiri,
dar și bufoni și barzi
repudiați pentru vreo blasfemie.
Toți cei cu sufletul sau sângele păgân
vor fi prezenți la celebrarea nebuniei.
Peste cortegiu eu voi fi stăpân,
veniți, dau mare bal în cinstea poeziei.